Aceasta este data la care, în anul 1850,
domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849-1853), a aprobat hotărârea
Divanului Obştesc, semnând actul de înfiinţare a jandarmeriei: „Legiuirea
pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”. Potrivit acestui
document, Regimentul de jandarmi din Moldova se împărţea în două subdiviziuni,
fiecare având în zona de responsabilitate câte şase ţinuturi (judeţe). Fiecărui
ţinut îi era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăuga câte o
companie la Isprăvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). Rezulta,
astfel, un total de 14 companii de jandarmi, cu un efectiv total de 1.433 de
jandarmi călări şi pedeştri.
Domnul Moldovei deschisese, la 17 februarie 1850, prima
adunare a Divanului Obştesc, iar la 25 februarie 1850 a solicitat Divanului să
ia în discuţie proiectul pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi.
Divanul Obştesc a votat această legiuire la 12 martie 1850, iar la 22 martie
1850, l-a înştiinţat pe domnul Moldovei că a încheiat lucrările pentru
reformarea Corpului slujitorilor, în cel de jandarmi. Legiuirea promulgată de
Grigore Alexandru Ghica la 3 aprilie 1850 a constituit actul de naştere al
acestei arme şi a stat la baza tuturor legilor care au urmat, principiile sale
rămânând valabile în întreaga istorie a Jandarmeriei Române.
Jandarmeria a cunoscut un amplu proces de modernizare în
perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Necesitatea elaborării unei legi de
organizare a Jandarmeriei în întreaga ţară a dus la promulgarea Legii pentru
organizarea Jandarmeriei rurale, prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august
1893, urmată de Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale din 1
septembrie 1893.
Jandarmeria Română a participat pentru prima dată la un
război modern în anii 1877-1878 (Războiul de Independenţă), apoi la cel de-Al
Doilea Război Balcanic (1913) şi la Primul Război Mondial (1916-1918). După
înfăptuirea României Mari, a avut loc un amplu proces de remodelare a
structurilor existente înainte de război. Astfel, la 23 martie 1929,
Parlamentul a pus bazele unei legi moderne şi complete de organizare a
Jandarmeriei rurale şi, în acelaşi an, regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) a
promulgat Statutul Jandarmeriei Rurale, care garanta: stabilitate, înaintare, retribuţii
şi alte indemnizaţii, gradaţii, pensii, condiţii de căsătorie.
În prezent, activitatea Jandarmeriei Române este reglementată
de Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române, care stabileşte statutul, atribuţiile şi competenţele
instituţiei, organizarea şi conducerea, drepturile şi obligaţiile personalului
instituţiei. Potrivit legii, ”Jandarmeria Română este instituţia specializată
a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administraţiei şi
Internelor, care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu
privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea
şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare,
precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea
actelor de terorism”.
apr. 032019